luni, 11 martie 2013

"Frica de moarte" sau "frica pentru ca nu vei mai vedea vreodata o fiinta iubita"?


Oare ce se intampla dupa ce un om moare? Oare de ce le este frica oamenilor? De moarte, ca fenomen, sau de faptul ca nu vor mai vedea niciodata o persoana draga?
Astazi, “tataie”, ai parasit pentru totdeauna lumea asta. Te-ai dus alaturi de ingeri si ne vei veghea de sus. Dar pentru tine, probabil este mai bine asa pentru ca ultimii 5 ani ti-au fost un adevarat chin. Dar in sufletele noastre va ramane mereu durerea pentru ca nu te vom mai revedea niciodata. Nu vom mai avea parte niciodata de afectiunea ta, de veselia pe care o “purtai” mereu cu tine cel putin pana in momentul in care ai ramas legat de pat.
Imi voi aminti mereu cu drag de cum ma asteptai zi de zi sa ma iei de la gradinita, de cum imi luai apararea in fata tuturor, de clipa in care m-ai invatat cum sa bat baietii, de cum ma mangai si iti dadeau lacrimile de fiecare data cand iti povesteam ceva. Sau de cum mergeai cu mine si imi cumparai toate animalele..de la pisici, pana la iepuri si pui de gaina. Apoi am intrat la scoala si ma asteptai , negresit, la copacul din fata scolii. Nu voi uita nici momentele in care, in imaginatia mea de copil, ma credeam vedeta si tu te asezai pe canapea si ma priveai ore in sir fara sa te plictisesti cantand si dansand pe melodiile  “Andre”, de zilele in care jucai sah cu mine si Alex. Sau atunci cand trebuia sa mergem in piata sa cumparam paine si nu aveai voie sa bei.  Si, desi  eram prea mica sa inteleg ce se intampla, te acopeream de fiecare data si mergeam cu tine la “crasma” sa bei un paharel de rom sau de tuica.
 Mi-ar mai trebui mult sa scriu toate amintirile pe care le am din copilaria mea...Amintiri pe care le voi pasta mereu cu mine. Si mereu voi pastra in minte imaginea ta, asa cum erai odata. Ai incercat mereu sa tii locul unui tata pentru mine si iti doreai atat de mult sa ma vezi mireasa, sa ma duci la altar...Chiar si in momentele tale de delir din cauza afectiunilor, ii spuneai mamei ca ti-a placut nunta mea si ca esti fericit ca sunt langa un barbat bun. Dar te-ai stins din viata prea repede. Regret ca nu am fost acolo atunci cand ai mers pe ultimul drum al vietii tale. Dar, in acelasi timp ma si bucur pentru ca vreau sa imi amintesc mereu de tine asa cum erai in copilaria mea.
Iti promit ca, atunci cand te vei uita inspre mine, vei fi mandru de mine, de ceea ce voi realiza si iti promit ca atunci cand ma voi casatori, te voi avea in suflet si imi voi aminti toate visele tale legate de nunta mea!
Te voi purta mereu in suflet si nu voi uita niciodata ceea ce m-ai invatat! Cel mai mult regret ca nu te voi mai vedea vreodata...Dar stiu ca te vei duce langa bunica si  veti avea grija de mine, de noi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu