Colibita, "filmul" unei copilarii

O lume de vis...O lume in care domneste linistea..Lumea copilariei mele...

Satul Colibita, judetul Bistrita-Nasaud. Verile copilariei mele.

Atunci:

Lapte cald. Verde crud. Vietati. Traditii. Totul ma fascina. Fiecare lucru, animal sau fenomen descoperit ma facea sa ma simt putin mai mare. Iubeam sa ma duc sa aduc vacile din prisaca, zilnic la ora 19:00, cu prietena mea, Alexandra. Imi placea sa imi petrec zilele lucrand fan si cutreieram fiecare coltisor de munte cu ea si sora ei, Alina.  Ma jucam cu mieii si mangaiam toti cateii, astfel fiind certata de bunici. Culegeam mure, zmeura, fragi, ciuperci..Aduceam toate animalutele in curte, iar atunci cand ma vedea cineva, “isi punea mainile in cap”.

Stateam ore in sir cu Alexandra si ne imaginam tot felul de nebunii, ne faceam planuri, visam cu ochii deschisi...

Acum:

Ajunsa acolo, totul parea neschimbat. Aceleasi animalute, aceleasi dealuri, aceeasi bancuta pe care depanam amintiri. Am privit totul altfel...Am privit totul ca pe o oaza de liniste, de relaxare.

Am realizat ca prietenii din copilarie sunt raman pentru totdeauna neschimbati. Nu m-am mai intalnit cu Alexandra de multi ani...dar parca ne-am despartit cu o zi in urma. Ne-am reamintit cate lucruri avem in comun. Ne-am povestit experientele acumulate, visele cele noi, trairile. Am rememorat, ca de fiecare data, toate nebuniile copilaresti pe care le-am facut odata:  cum dormeam in fan, cum ne urcam in pod si nu mai puteam cobori, cum ne faceam diverse scenarii, cum ne-a prins ploaia de atatea ori in drumul nostru dinspre prisaca. Intr-o zi am facut chiar si o baie intr-o vale unde se acumulase apa. Ne-am adus aminte de toate obiceiurile noastre, de tot ceea ne placea sa facem.

Ce imaginatie bogata aveam!

Fiecare dintre noi a crescut. Fiecare dintre noi s-a schimbat. Dar atunci cand ne reintalnim in Colibita, ne intoarcem la inocenta si la puritatea de odinioara. Natura are puterea de a da timpul inapoi cu bagheta ei magica, numita “intensitate”.

De fiecare data cand ma voi intoarce acolo, voi avea in fata mea “filmul” copilariei mele...