Bucuresti- orasul care m-a maturizat mai mult decat mi-as fi putut eu vreodata inchipui, intr-un timp extrem de scurt.Acolo am invatat ce inseamna sa fii singur intr-o lume de straini, ce inseamna sa inveti sa te descurci singur in orice situatie.Acolo am invatat ca trebuie sa lupt pentru cariera mea, care, din fericire, imi place.Am avut mult timp de gandire si am reflectat asupra trecutului meu, asupra a tot ceea ce s-a intamplat. Am uitat sa mai zambesc cu sufletul. Intr-un cuvant, am acceptat realitatea mea- aceea de a fi singur- si am transformat-o in modul meu de meditatie. Asa cum spune Alexandra, colega mea de camera, am devenit batrana.
Acasa!! Se spune ca "acasa" e acolo unde iti este inima. Inima mea a fost intotdeauna in Galati. De fiecare data cand ma intorc, simt ca fiecare parte din mine renaste, simt cum vibrez la fiecare privire, fiecare cuvant, fiecare gest. Acasa pot recupera o parte din vechiul "eu", o parte nebuneasca as putea spune. Imi reamintesc cu mare drag cum eram si zambesc..zambesc pentru ca eram atat de inocenta si gandirea mea era atat de pura..Acum doar sentimentele mele au ramas la fel de sincere. Aceste sentimente se metamorfozeaza cu fiecare drum al meu: cand ajung in Bucuresti, le inchid intr-o inchisoare si ma axez pe cariera, iar cand ma intorc, le eliberez si ma simt implinita. Acasa imi zambesc chiar si ochii atunci cand vad oamenii pe care ii iubesc. Daca i-as avea cu mine, totul ar fi mult mai frumos..
Imi va fi dor...imi va fi dor sa iubesc chiar si ceea ce uneori imi displacea...Dar macar am realizat ca atunci cand iubesti o fiinta sau un obiect, trebuie sa ii lasi sa fie impliniti, chiar daca asta inseamna sa fii tu nefericit...
mmm interesant, dar putin tristut
RăspundețiȘtergere