Decembrie 2010
Ai intrat. Te-ai oprit in centru, exact in dreptul meu. Telefonul
meu “canta”, ironic, “Secret love”. Cand am ridicat privirea, am observat cum
stateai, impietrit parca, uitandu-te la mine. In acea clipa am citit atatea
ganduri in privirea ta, am simtit cum inima ta imi transmitea mesaje.S-a creat
intre noi doi o conexiune, s-a daramat zidul de piatra in spatele caruia te
ascunzi de restul lumii. Dar nu si de mine...
Iar eu..eu am simtit cum naufragiez in marea albastra a
ochilor tai. Am pierdut legatura cu realitatea. Intensitatea privirii tale m-a
topit. Nu ma mai gandeam la nimic. In acel moment, totul se invartea in jurul
meu, doar imaginea ta ramanea fixa. Simteam furtuna de ganduri, de lucruri pe care
ai nevoie sa le spui. Parca eram amandoi in Universul nostru, parca nimic nu mai
conta, parca amandoi am asteptat toata ziua pentru a ne revedea, pentru a ne
elibera..
Am vazut pentru prima data cum lasi deoparte felul tau rigid
de a fi si iti arati partea cea mai frumoasa
pe care o tii inchisa. Am stiut ca ea exista acolo, dar nu as fi crezut
ca mi-o vei picura mie in suflet.
Momentul acesta a durat mai putin de jumatate de minut
pentru ca mi s-a atras atentia ca trebuie sa raspund la telefon si m-am ridicat.
Dar acest moment mi-a demonstrat cat de profund esti, cat de multe lucruri
incerci sa maschezi in fiecare zi. M-ai facut sa imi doresc sa descopar tot mai
mult din adevaratul “tu” pentru ca ma fascineaza ceea ce gasesc...Te-as asculta
cu entuziasm ore in sir vorbind chiar si despre compozitia chimica a aerului..
...De ce?
...Nu pot!
P.S: Stiai ca ai cel putin 8 tipuri de zambet?