Anii de studentie...Se spune ca sunt cei mai frumosi ani din viata, anii in care distractia atinge cote maxime, anii in care te indragostesti la fiecare 5 minute, anii in care te simti cel mai puternic si nimic nu te poate opri. Am ajuns la finalul facultatii, iar acesti ani, in ceea ce ma priveste, s-au terminat.
Pentru mine, acesti 3 ani nu au fost nimic din ceea ce am
scris mai sus. In schimb, reprezinta perioada in care m-am schimbat si am
evoluat. Mi-am descoperit pasiunile, am constientizat cine sunt, ce pot si ce
imi doresc sa fac in viitor. Am cunoscut oameni minunati si am incercat sa-i
tin aproape de mine. Nu imi pot da seama cum au zburat 3 ani. Parca ieri
mergeam la primul curs si imi cunosteam colegii...
Vara trecuta, in America, un bun prieten m-a intrebat de ce
nu imi place in Bucuresti. Iar raspunsul meu a fost “pentru ca am pierdut prea
multe”. Ce am pierdut? Acele zile intregi in care ma bucuram de prezenta
oamenilor pe care ii iubesc, diminetile si noptile de distractie, adrenalina
care ma facea sa simt ca traiesc, starea de fericire permanenta, mascata de
diverse lucruri. Da, le-am pierdut, intr-adevar.
Ce am castigat? Am ales sa ma inscriu la Publicitate din
intuitie, fara sa stiu ce inseamna, dar pe parcursul acestor 3 ani, am realizat
ca imi place ceea ce fac si nu ma vad lucrand in alt domeniu. Am invatat sa am
multa rabdare si sa pretuiesc fiecare moment alaturi de cei pe care ii iubesc.
Am cunoscut oameni noi, unii dintre ei devenindu-mi prieteni si carora le voi
simti lipsa. Mi-am dat seama ca lucrurile nu pot fi intotdeauna asa cum imi
doresc si trebuie sa ma bucur de ele ca atare. Am invatat sa imi recunosc
greselile si sa nu mai fiu atat de impulsiva. Am realizat ca trebuie sa trec
peste inocenta utopica. A trebuit sa ma descurc singura si sa ma cert cu mine
insami uneori. Am intalnit oameni care m-au dezamagit si am depasit acele clipe,
realizand ca nu avem cu totii intentiile cele mai bune. Am invatat sa trec peste acele momente de tristete,
intr-un oras care nu imi oferea ceea ce imi doream mai mult. Mi-am conservat
iubirea pentru ceea ce iubeam si iubesc, sufletul mi-a ramas la fel, doar ca am
invatat sa maschez anumite lucruri. Fara sa-mi dau seama, in interiorul meu s-a
dezvoltat un sistem care ma indeamna sa lupt, sa fac tot ce-mi sta in puteri si
sa nu renunt niciodata daca imi doresc ceva cu adevarat. Sunt mandra de ceea ce
am castigat, chiar daca noi, oamenii, tindem sa observam doar ceea ce pierdem.
Dincolo de toate aceste lucruri, Bucurestiul mi-a adus New
York-ul. Iar din acest motiv, cred ca ar
trebui sa sterg tot ceea ce nu-mi place. Acum, la final, vom face pace. Si ii
voi multumi pentru ceea ce am invatat si mi-a oferit.
Desi mi-e greu sa exprim ceea ce simt, le multumesc celor pe
care ii consider prieteni pentru ca sunt acolo si pentru ca imi ofera in
permanenta lucruri pe care le pot invata. Le multumesc tuturor celor pe care
i-am intalnit pentru ca am descoperit atat de multe lucruri!
Le multumesc colegelor mele dragi pentru ca m-au suportat
drept sefa de grupa (a.k.a boss, jefe, jefa etc.), pentru ca au avut incredere
in mine, pentru ca de abia asteptam cafeaua de dupa cursuri, pentru toti acesti
3 ani.
Le multumesc profilor pentru ca ne-au motivat, ne-au sustinut
in descoperirea a ceea ce inseamna de fapt aceasta enigma numita “publicitate”
si pentru ca, prin intermediul acelor multe brief-uri, mi-am dat seama ca “atunci
cand o sa ma fac mare” voi fi Art Director.
Nu, nu m-am distrat
studenteste si nu au fost anii aceia de...”nebunie”. Am construit bazele unor
prietenii pe viata. Am construit bazele persoanei care imi doresc sa fiu,
pastrandu-mi sufletul si inima intacte.
Arta de a nu fi un om comun,ci unul extraordinar este sa urmezi acesti pasi simpli:
RăspundețiȘtergereSa mergi intotdeauna pe simplitate.Simplitatea emana frumusete.
Sa cantaresti cu grija ceea ce spui si sa fii decenta.Sa tii minte ca frumusetea nu are de a face cu rochia pe care o porti,ci cu caracterul femeii care imbraca rochia.
Sa vorbesti putin si cu folos si sa pastrezi un strop de mister atat prin tinuta cat si prin comportament.Sa fii feminina si delicata.Sa fii gratioasa.
Sa nu te lasi umilita de nimeni si sa nu depinzi de niciun barbat.Sa fii blanda.Sa ai rabdare.Sa ierti.
Sa nu iti incalci principiile si valorile pentru nimic in lume si sa mergi intotdeauna cu barbia sus, nu cu ingamfare,ci cu demnitate.Sa nu iti dai ocazia sa iti fie rusine de tine insati pentru ceva ce ai facut sau ai spus.
Sa nu amani.Sa te bucuri si sa multumesti pentru ceea ce ai si sa nu fii nefericita pentru ca nu poti avea intotdeauna tot ceea ce iti pofteste inima.
Sa nu judeci oamenii.Tu nu esti perfecta,deci nu ai dreptul sa arati cu degetul cicatricile altora.
Sa crezi in tine si in Dumnezeu.Sa nu iti pierzi speranta si sa nu te abandonezi disperarii.Mai devreme sau mai tarziu vei depasi fiecare obstacol,chiar daca pentru moment va parea imposibil.
Sa fii un om caruia i se simte lipsa intr-o incapere plina de oameni.Sa fii un om care lasa in urma lui multe amintiri frumoase in sufletele oamenilor pe care i-a cunoscut.
Sa fii extraordinara!!!!