Anii de studentie...Se spune ca sunt cei mai frumosi ani din
viata, anii in care distractia atinge cote maxime, anii in care te
indragostesti la fiecare 5 minute, anii in care te simti cel mai puternic si
nimic nu te poate opri. Am ajuns la finalul facultatii, iar acesti ani, in ceea
ce ma priveste, s-au terminat.
Pentru mine, acesti 3 ani nu au fost nimic din ceea ce am
scris mai sus. In schimb, reprezinta perioada in care m-am schimbat si am
evoluat. Mi-am descoperit pasiunile, am constientizat cine sunt, ce pot si ce
imi doresc sa fac in viitor. Am cunoscut oameni minunati si am incercat sa-i
tin aproape de mine. Nu imi pot da seama cum au zburat 3 ani. Parca ieri
mergeam la primul curs si imi cunosteam colegii...
Vara trecuta, in America, un bun prieten m-a intrebat de ce
nu imi place in Bucuresti. Iar raspunsul meu a fost “pentru ca am pierdut prea
multe”. Ce am pierdut? Acele zile intregi in care ma bucuram de prezenta
oamenilor pe care ii iubesc, diminetile si noptile de distractie, adrenalina
care ma facea sa simt ca traiesc, starea de fericire permanenta, mascata de
diverse lucruri. Da, le-am pierdut, intr-adevar.
Ce am castigat? Am ales sa ma inscriu la Publicitate din
intuitie, fara sa stiu ce inseamna, dar pe parcursul acestor 3 ani, am realizat
ca imi place ceea ce fac si nu ma vad lucrand in alt domeniu. Am invatat sa am
multa rabdare si sa pretuiesc fiecare moment alaturi de cei pe care ii iubesc.
Am cunoscut oameni noi, unii dintre ei devenindu-mi prieteni si carora le voi
simti lipsa. Mi-am dat seama ca lucrurile nu pot fi intotdeauna asa cum imi
doresc si trebuie sa ma bucur de ele ca atare. Am invatat sa imi recunosc
greselile si sa nu mai fiu atat de impulsiva. Am realizat ca trebuie sa trec
peste inocenta utopica. A trebuit sa ma descurc singura si sa ma cert cu mine
insami uneori. Am intalnit oameni care m-au dezamagit si am depasit acele clipe,
realizand ca nu avem cu totii intentiile cele mai bune. Am invatat sa trec peste acele momente de tristete,
intr-un oras care nu imi oferea ceea ce imi doream mai mult. Mi-am conservat
iubirea pentru ceea ce iubeam si iubesc, sufletul mi-a ramas la fel, doar ca am
invatat sa maschez anumite lucruri. Fara sa-mi dau seama, in interiorul meu s-a
dezvoltat un sistem care ma indeamna sa lupt, sa fac tot ce-mi sta in puteri si
sa nu renunt niciodata daca imi doresc ceva cu adevarat. Sunt mandra de ceea ce
am castigat, chiar daca noi, oamenii, tindem sa observam doar ceea ce pierdem.
Dincolo de toate aceste lucruri, Bucurestiul mi-a adus New
York-ul. Iar din acest motiv, cred ca ar
trebui sa sterg tot ceea ce nu-mi place. Acum, la final, vom face pace. Si ii
voi multumi pentru ceea ce am invatat si mi-a oferit.
Desi mi-e greu sa exprim ceea ce simt, le multumesc celor pe
care ii consider prieteni pentru ca sunt acolo si pentru ca imi ofera in
permanenta lucruri pe care le pot invata. Le multumesc tuturor celor pe care
i-am intalnit pentru ca am descoperit atat de multe lucruri!
Le multumesc colegelor mele dragi pentru ca m-au suportat
drept sefa de grupa (a.k.a boss, jefe, jefa etc.), pentru ca au avut incredere
in mine, pentru ca de abia asteptam cafeaua de dupa cursuri, pentru toti acesti
3 ani.
Le multumesc profilor pentru ca ne-au motivat, ne-au sustinut
in descoperirea a ceea ce inseamna de fapt aceasta enigma numita “publicitate”
si pentru ca, prin intermediul acelor multe brief-uri, mi-am dat seama ca “atunci
cand o sa ma fac mare” voi fi Art Director.
Nu, nu m-am distrat
studenteste si nu au fost anii aceia de...”nebunie”. Am construit bazele unor
prietenii pe viata. Am construit bazele persoanei care imi doresc sa fiu,
pastrandu-mi sufletul si inima intacte.
