Am avut odata lumea mea...O lume in care cunosteam tot,o
lume in care toata lumea era fericita...Am avut o lume perfecta prin
imperfectiunea ei si era refugiul meu, momentul meu de bucurie..
Astazi...astazi nu
mai e.Treptat, Universul meu s-a destramat.Vad toate aceste lucruri,dar
sufletul meu nu poate accepta.Nu vrea sa lase sa dispara in neant singurul
motiv pentru care zambesc zilnic, singurul lucru care anima fiecare parte din
mine.
Doare teribil sa traiesti intre 2 lumi si sa nu apartii
niciuneia dintre ele.Cea noua nu iti ofera nici macar un motiv de fericire .Cand
te intorci la cea veche, cea careia ii simti lipsa zi de zi, toate amintirile
prind viata.Si este imposibil sa stergi toate acele imagini, vorbe, sentimente,
totul...
Oare, vreodata...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu