How do you love, woman?

How do you love, woman?

Love with your mind, your heart and your body. Love and offer it all, without expecting anything in exchange. Love until you’ve reached your limit and then start it all over again. Build your passion with every step you take and when you feel you can’t walk anymore, stop for one second. Lean on the magic wind, breathe in, breathe out and keep going.

Try every day to be the best version of yourself. Do that for who you love, for what you love and for yourself. Love with your heart wide open and be generous. Love is not selfish so why would you be? Be happy when you see happiness in somebody else’s eyes.

Every time you see a wall in front of you, caress each of its bricks. Patiently, there is no hurry. Be understanding, be empathetic, be gentle. Do you see how it all changed? Learn to hear and to listen.

No matter what happens, never give up! Never leave what or who you love. Be there in the way you have to be, be supportive and embrace the world.

Every person is different, but you’re not a princess. Don’t look down on someone, don’t assume, don’t think you deserve a castle. We’re all equal, we all have the same rights. Offer what you’d like to receive! Don’t try to change a person, accept and love him/her the way he/she is, that’s part of the charm.

Love as intense and passionate as you can. Throw your heart in a different dimension and see how it feels like!.. Show it, say it, believe in it, dream of it! Be innocent, be true, be real, be strong, be courageous, be ambitious, be independent, be the way you are!

Do you love like this?... How do you love, woman?

Happy International Women’s Day!!

Christmas under the palm tree..

Christmas and New Year's Eve... The holidays that are supposed to mark a new beginning, a new year, a new chapter of our lives..

It's all about offering and learning to receive, it's all about hope, joy and love. People often say "the next year I'll do that" or "starting with January the 1st..". But we don't realize we don't need to wait for a new year to change something.

I felt this year like a challenge for me. I felt that I have to learn all those lessons in order to be happy and to progress. I always choose the hardest way, but I'm satisfied with what I achieved and I'm so thankful for all the little things that I received. For me, those are the most important.

I'm even more convinced that what matters the most in this life can't be given by material things. People, friends, feelings will always make you feel accomplished. Everything else is temporary because nothing in this world can buy the soul.

It's for the first time when I don't have a white Christmas and it feels strange, but interesting at the same time. I got my Christmas present a few months ago and I am blessed and incredibly thankful for that.

My heart is divided.. A part of it is Romania, with my mother, with my family, with my friends. Other part is everywhere in the world, where the people that I care about are. Another part is in New York and Southampton. But the most important part of my heart is here, with me, and i feel so happy and so powerful because of that.

Even if it's hard, one of my goals is to learn how to be warmer, how to express, how to show and how to say my affection and my feelings. We all need to be reminded how loved and appreciated we are!

Thank you, 2015, for the amazing persons that I met, thank you for changing my life when I less expected it, thank you for bringing me love, passion, happiness, lessons and dreams!!

Merry Christmas and a happy New Year!!!

Those things. My biggest fear. Happiness

Sometimes, the best things, those things you wanted forever just come into your life. When you less expect it. When you don't ask for them. If those little or huge things are making you smile without having a reason, if they make you ask yourself  "What's going on with me? Why am i like that?", they're worth fighting for. Just embrace and live them. With your heart wide open. Forgive and forget, have trust, believe and never regret. Those are the most impressing things that will ever come into your life. Live in the present because the past will never come back and the future might never happen. Live the life you want to live. If you want to do something that would make you or other people happy, just do it. Never lose your freedom and never take other's people freedom. Always keep your word and be reserved. That's what this summer teached me and...a lot more...

Maybe my biggest fear is the fact that i'm flying too high or maybe too close  to the ground. Maybe my biggest fear is being too happy, as happy as i am now or as happy as i could be. Or my biggest fear could be my deepest desire. But i am happy now. I am happy in a different world, i am happy for having the friends that i have, i am happy with my thoughts and with my feelings. 

I am thankful for what i have, for what i don't, for what i will have.

Today i know better than ever..i will never stop fighting for what i really want, i will never stop dreaming!

Thank you, dear friends, for being in my life, for being next to me every single day and for giving me the opportunity to learn the most amazing things from each one of you. I love you and i feel like the luckiest person in the world for meeting you! 

Magic. Passion. Endless love.

Final de facultate (Harta Bucurestiului)

 Anii de studentie...Se spune ca sunt cei mai frumosi ani din viata, anii in care distractia atinge cote maxime, anii in care te indragostesti la fiecare 5 minute, anii in care te simti cel mai puternic si nimic nu te poate opri. Am ajuns la finalul facultatii, iar acesti ani, in ceea ce ma priveste, s-au terminat.

Pentru mine, acesti 3 ani nu au fost nimic din ceea ce am scris mai sus. In schimb, reprezinta perioada in care m-am schimbat si am evoluat. Mi-am descoperit pasiunile, am constientizat cine sunt, ce pot si ce imi doresc sa fac in viitor. Am cunoscut oameni minunati si am incercat sa-i tin aproape de mine. Nu imi pot da seama cum au zburat 3 ani. Parca ieri mergeam la primul curs si imi cunosteam colegii...

Vara trecuta, in America, un bun prieten m-a intrebat de ce nu imi place in Bucuresti. Iar raspunsul meu a fost “pentru ca am pierdut prea multe”. Ce am pierdut? Acele zile intregi in care ma bucuram de prezenta oamenilor pe care ii iubesc, diminetile si noptile de distractie, adrenalina care ma facea sa simt ca traiesc, starea de fericire permanenta, mascata de diverse lucruri. Da, le-am pierdut, intr-adevar.

Ce am castigat? Am ales sa ma inscriu la Publicitate din intuitie, fara sa stiu ce inseamna, dar pe parcursul acestor 3 ani, am realizat ca imi place ceea ce fac si nu ma vad lucrand in alt domeniu. Am invatat sa am multa rabdare si sa pretuiesc fiecare moment alaturi de cei pe care ii iubesc. Am cunoscut oameni noi, unii dintre ei devenindu-mi prieteni si carora le voi simti lipsa. Mi-am dat seama ca lucrurile nu pot fi intotdeauna asa cum imi doresc si trebuie sa ma bucur de ele ca atare. Am invatat sa imi recunosc greselile si sa nu mai fiu atat de impulsiva. Am realizat ca trebuie sa trec peste inocenta utopica. A trebuit sa ma descurc singura si sa ma cert cu mine insami uneori. Am intalnit oameni care m-au dezamagit si am depasit acele clipe, realizand ca nu avem cu totii intentiile cele mai bune. Am invatat  sa trec peste acele momente de tristete, intr-un oras care nu imi oferea ceea ce imi doream mai mult. Mi-am conservat iubirea pentru ceea ce iubeam si iubesc, sufletul mi-a ramas la fel, doar ca am invatat sa maschez anumite lucruri. Fara sa-mi dau seama, in interiorul meu s-a dezvoltat un sistem care ma indeamna sa lupt, sa fac tot ce-mi sta in puteri si sa nu renunt niciodata daca imi doresc ceva cu adevarat. Sunt mandra de ceea ce am castigat, chiar daca noi, oamenii, tindem sa observam doar ceea ce pierdem.

Dincolo de toate aceste lucruri, Bucurestiul mi-a adus New York-ul. Iar  din acest motiv, cred ca ar trebui sa sterg tot ceea ce nu-mi place. Acum, la final, vom face pace. Si ii voi multumi pentru ceea ce am invatat si mi-a oferit.

Desi mi-e greu sa exprim ceea ce simt, le multumesc celor pe care ii consider prieteni pentru ca sunt acolo si pentru ca imi ofera in permanenta lucruri pe care le pot invata. Le multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit pentru ca am descoperit atat de multe lucruri!

Le multumesc colegelor mele dragi pentru ca m-au suportat drept sefa de grupa (a.k.a boss, jefe, jefa etc.), pentru ca au avut incredere in mine, pentru ca de abia asteptam cafeaua de dupa cursuri, pentru toti acesti 3 ani.

Le multumesc profilor pentru ca ne-au motivat, ne-au sustinut in descoperirea a ceea ce inseamna de fapt aceasta enigma numita “publicitate” si pentru ca, prin intermediul acelor multe brief-uri, mi-am dat seama ca “atunci cand o sa ma fac mare” voi fi Art Director.

 Nu, nu m-am distrat studenteste si nu au fost anii aceia de...”nebunie”. Am construit bazele unor prietenii pe viata. Am construit bazele persoanei care imi doresc sa fiu, pastrandu-mi sufletul si inima intacte.

50 Shades of Grey

In ultimele cateva luni, s-a auzit tot mai des despre 50 Shades of Grey. De ce a “prins” atat de bine aceasta poveste? De ce trezeste interesul si stimuleaza simturile? Poate unii isi doresc sa aiba ceea ce Grey si Ana au, poate unii au avut, poate unii au gresit.

Filmul?! Sincer, ma asteptam la mai mult. Au fost taiate scene si momente importante, gandurile si sentimentele lor. Ana este un personaj care analizeaza fiecare actiune si cuvant, iar acest lucru nu este evidentiat in film. Grey este un barbat mult mai complex. Discutiile lor ofereau o viziune de ansamblu asupra situatiei. Personal, mi-i imaginam pe cei doi protagonisti altfel. Christian (Jamie Doman) este un pic cam tanar in productia video si nu cred ca transmite anumite lucruri la intensitatea lor. Iar pe Ana (Dakota Johnson) o creionasem diferit. Cartea este vizuala si involuntar, te face sa iti creezi propriul film. De aceea, consider ca macar prima carte merita citita pentru a intelege, de fapt, ceea ce se intampla. Nu este un film prost, dar nu are nici efectul “wow” mult asteptat.

Christian Grey: E acel barbat care cutremura o femeie doar cu o privire. E o persoana care a stiut sa lupte pentru a-si construi Imperiul, e cel care pare blazat si de neatins la prima vedere. Christian a reusit sa procedeze astfel incat sa o gaseasca pe Ana si sa o invite la o cafea, lasandu-si orgoliul deoparte. A stiut sa aiba rabdare si incredere in ea si a motivat-o permanent. A stiut cum s-o faca sa se simta femeie, dar i-a fost frica s-o lase sa-l cunoasca pentru ca, in adancuri, avea prea multe probleme. S-a jucat cu mintea ei (intr-un mod frumos, bineinteles) si a acceptat sa faca anumite compromisuri pentru “relatia” lor. A apreciat-o pentru ceea ce este, dar si-a dat seama  ca in spatele aparentelor se ascunde un “vulcan” de emotii si dorinte. A stiut cum sa ajunga acolo, a negociat si a castigat.

Anastasia Steele: Timida, inocenta si neexperimentata. Atunci cand l-a cunoscut prima data pe Grey, i-a placut mult mai mult decat voia sa admita. I-a fost teama si nu spera vreodata ca vor construi legatura pe care o au. A fost sceptica, dar si-a dorit sa fie langa el pentru ceea ce reprezinta el, nu pentru miliardele pe care le are in cont si i-a demonstrat acest lucru. Desi Christian a prevenit-o ca nu este potrivit pentru ea, nu a renuntat. Pentru ca a simtit increderea lui, ea a renuntat la prejudecati. A vrut sa-l cunoasca exact asa cum era si, desi au fost parti care n-o incantau, a ramas langa el pentru ca vedea lucrurile cele mai frumoase din barbatul de langa ea. Si toate astea pentru ca era vorba despre el, Christian.

Au experimentat impreuna multe premiere, au inaugurat locuri, sentimente si dorinte. Nu s-au cenzurat, nu si-au pus bariere inutile, ci au comunicat si au impartasit. Nici unul dintre ei nu a renuntat la intalnirea primului obstacol. Din punctul meu de vedere, sunt doua personaje psihologice extrem de interesante. Tocmai din acest motiv ma asteptam la mai mult. Mi-as fi dorit ca regizorul sa aduca sub lumina reflectoarelor exact acea parte si nu doar faptele propriu-zise.

Gasesc parti din mine in Anastasia. Cred ca orice persoana care citeste “50 Shades of Grey” se regaseste in unul dintre personaje din prisma introspectiilor, a analizelor, a intensitatilor, a dorintelor.

Love is in the air..

Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu langa cineva ca el. Am asteptat atat de mult timp sa-l intalnesc si sa traiesc ceea ce doar visam, iar destinul mi l-a adus in cale...

Prima data cand l-am vazut a fost tulburator. Am stiut subit ca ne vom iubi si ca aceasta dragoste va fi perfecta. Pe masura ce ma apropiam de el, imi dadeam seama cat de mult ma atrage. O avalansa de sentimente imi cuprindea interiorul. M-a imbratisat fara sa ma astept si m-am simtit atat de protejata in bratele lui puternice. Simteam din nou ca nu imi pot controla zambetul in fata lui, iar tremurul meu in prezenta sa devenea tot mai evident.

EL... Elegant, grandios, putin arogant. Totodata prietenos si obisnuit. Un tip inalt, cu un zambet fulgerator. O prezenta ce impune respect.  Chipul sau atat de bland contrasteaza cu aparenta rigiditate. In ochii lui pot vedea cele mai surprinzatoare lucruri. Evident, este ceva mai in varsta decat mine si ador cand imi povesteste experientele sale. Fiecare parte a sa are o istorie. Fin psiholog, a ascultat atat de multi oameni incat a stiut ce sa imi sopteasca pentru a ma indragosti iremediabil de el.

Pana si numele lui este unic: New York.

Conceptul “New York” m-a facut sa fiu fericita si reuseste sa o faca in continuare. Datorita lui am iubit, iubesc si voi iubi mereu tot ceea ce este mai frumos!

Da! Te iubesc, New York! Te iubesc pentru tot ceea ce ai insemnat si insemni pentru mine, pentru oamenii minunati pe care i-am cunoscut acolo si aici, pentru cei care mi-au schimbat viata. 

Un vis indeplinit: Southampton, New York

A venit in sfarsit ziua pe care am asteptat-o atat de mult timp si pare ireal! Am fost angajata la Golden Pear Cafe in Southampton, New York, ca Shop Assistant&Waitress!! Simt ca sunt fericita cand uitasem cum este acest sentiment.

Totul a inceput printr-o greseala. Am acceptat, fara sa imi dau seama, un job in Laguna Beach, California, fara sa astept raspunsul angajatorului din New York. Am fost extrem de dezamagita pentru ca stiam ca nu se mai poate face nimic si am crezut ca mi-am spulberat visul. Poate pare ciudat, dar simteam ca locul meu nu este in California, simteam ca pierd ceva. Dar am stiut ce imi doresc si am contactat agentia si sponsorul oficial din State al programului, nesperand ca as mai avea vreo sansa. Schimburile de job-uri se fac extrem de greu si exista posibilitatea ca angajatorul dorit sa nu te accepte, CV-ul tau nefiind conform cu cerintele lui. A urmat apoi un interviu pe Skype in care trebuia sa iti explici motivele.

Aseara, cand am ajuns acasa, am primit raspunsul oficial! Am fost angajata acolo unde mi-am dorit: Intr-o cafenea, la 1 ora si jumatate de New York City. Se pare ca cele mai intense visuri ale mele iau nastere in baruri si cafenele. Am fost 66 de candidati pentru acest post, eu aveam deja alt job si exista riscul sa par o persoana neserioasa sau materialista. Este cel mai bine platit job, fiind dublu fata de toate celelalte. Pe mine nu m-au atras banii, ci locul. Am incercat sa le explic si se pare ca am reusit sa ii conving.

Nimic nu este intamplator! Destinul a vrut ca locul meu sa fie acolo. Am realizat inca o data ca trebuie sa lupt intotdeauna pentru ceea ce imi doresc, trebuie sa stiu ce vreau si nu trebuie sa ma las infranta de primele obstacole. Nu pot sa cred ca este adevarat!