“Amintiri”... Un cuvant care este utilizat frecvent, dar
care ascunde emotii inexorabile, dorinte secrete, trairi intense...
In ultima perioada, am vorbit mult prea des despre trecut,
despre ceea ce a fost si nu se va mai
intoarce, despre toate nebuniile pe care le-am trait impreuna... De mult m-am
gandit sa scriu despre ceea ce reprezinta pentru mine amintirile, dar discutia
de acum cateva seri avuta cu Steph si Andreea despre ultimii 3-4 ani, m-a
determinat sa pun acest lucru in practica. Am stat cateva ore si am vorbit
despre cat de frumos a fost odata, despre inocenta de atunci, ne-am reamintit
diverse ipostaze, intamplari... si nici macar nu am epuizat toate subiectele...
Epoca New York... Initial, eram in aceeasi formula. Apoi unii am ramas, altii au plecat... E o indepartare fireasca, datorata faptului ca am crescut.Sunt atat de multe sentimente, atat de multe ganduri, iluzii, intamplari... De fiecare data cand imi amintesc de perioada aceasta, o bucurie imensa ma cuprinde... Dar nostalgia si parerea de rau ca s-a terminat, apar imediat.Cate s-au intamplat cu fiecare dintre noi, cat de multe schimbari de situatie au fost...Pentru mine, a fost cel mai frumos interval de timp. Am invatat exterm de multe, m-am distrat si m-am simtit bine, cum nu stiu daca o voi mai face vreodata. A fost perioada in care am trait si care m-a marcat, in sensul bun al cuvantului.
Costinesti 2011... A fost frumos, a fost amuzant, a fost o experienta frumoasa. Pentru unii, a fost putin umbrita de anumite evenimente, dar ne-am simtit bine impreuna. Patriarhia, locatarul, “Eros Pista”,” A venit Becali”, Connect-R si dansatorii lui, Discoteca Tineretului... A fost frumos!
Clasa a 12-a... Tot New York, in fiecare week-end mergeam in club, cafele, BAC, admitere, spital, sentimente...
Primul an de facultate... Bucuresti... O lume noua, stinghera.
Am invatat sa ma descurc si sa ma bazez doar pe mine. Am invatat sa fiu singura
si sa ascund cat pot eu de bine fiecare emotie. Am fost un mic robotel, setat
pe cariera, pe dorinta de a fi cea mai buna in ceea ce fac si ce voi face. Asteptam
cu nerabdare sa vin acasa. Chiar si 2-3 zile petrecute in Galati, imi dadeau
senzatia ca pot trai din nou viata pe care am avut-o. Fiecare revenire acasa ma
alimenta sa merg mai departe si sa lupt. Au fost si evenimente care m-au
impresionat in acest an, dar sunt in stransa legatura cu persoane foarte
importante pentru mine.
Vara asta a trecut fara sa simt cand... A fost frumos pentru
ca am stat langa prietenii mei, langa cei cu care ma simt bine. Am fost la
plaja, am fost la o cafea, iar seara, in general, stateam si ne aminteam de
trecut. Si de fiecare data, simteam cat de mult ma bucur cand vorbim despre
anii anteriori. Acum voi pleca pentru o luna. Simt o oarecare urma de regret
pentru ca stiu ca dupa ce ma voi intoarce, voi mai sta foarte putin in Galati
si va incepe un nou an. Un nou an in Bucuresti, departe de... mine...
Stiu ca traiesc in mare parte in trecut, dar “ A fost o
vremea... ca-n povesti... O vremea... cand eram tot timpul fericit... ”